Zile de liceu

I would rather push everyone away                            than risk being hurt ever again. I am not in love with myself                           or with my solitude But I am too tired to fight                         too afraid. I might lose the battle this time.

Am pierdut la jocul răbdării Pe care l-am început amândoi Dar în care am rămas doar eu, Așteptând.

 Tot adun gânduri pe care aș vrea să le pot așterne pe hârtie dar nu mi-am mai cumpărat o agendă de aproape un an și atunci unde să încep să scriu? Pe o hârtie oarecare? Ce îmi trece prin cap e atât de banal încât să arunc pe un document la întâmplare? Am încetat să îmi mai consider ideile sacre. Ce s-a schimbat? Când m-am oprit din a mai cumpăra agende și agenduțe, de a le umple cu texte în cerneală, de a le așeza în ordine cronologică pe raft? Îmi e dor de vechea EU, de inocența pe care ai distrus-o. Am lucrat atât de mult la mine în ultimele șase luni, am trecut prin toate stările posibile până am renăscut, dar în toate astea mi-am pierdut scânteia, micile mele obiceiuri ciudate, obsesive, de care te tot plângeai.  Cine sunt eu? La cine mă uit acum în oglindă? Un suflet gol, privire pierdută și mult curaj de a lua în piept toate obstacolele vieții.

 You  fucked me And then you left. Is that what you wanna hear? Is that what's making you a champion? Yet, I can't be mad at you You were a sweetheart. But you were fucking fake, You are a masculine bitch. I've told you all about my past and fears And still  You didn't give a fuck! Stop pretending you're a good person You should have told me your intentions I wouldn't be so hurt right know If only i knew Sex was all you wanted. Silly me! I am naive, blonde and also blind. I loved fucking with you I wanted more I still do But you're just a player  Like the others. I hoped For a friend and Got a nacissist Am I that bad at pleasing you? I didn't ask for a relationship I didn't want you to post me on anything  I would have fucked you anyway  But you've chosen to hurt me Karma doesn't sleep It's waiting for your fall, Bitch!

M-am săturat ca odată ajunsă acasă (de sărbători sau cu oricare altă ocazie) să înceapă rudele (în special bunica) să mă întrebe dacă am pe cineva, când îl aduc acasă, când mă căsătoresc și multe altele (știți voi continuare). Următoarea etapă începe abia după ce le spun că tot singură sunt, că aștept persoana potrivită, nu mă grăbesc, până la urmă am DOAR 22 de ani: "Nu ai găsit tu un băiat frumos acolo la Brașov?", "Nu.", "Dar nu se poate așa ceva.", "Ba se poate!", "Unul și cu școală și cu bani, sigur există, dar nu vrei tu să îl bagi în seamă. Vorbești tu cu cineva sigur, sigur!", "Nu, chiar nu există! Nu vorbesc cu nimeni.", "Ești pădureață!", "Mersi!", "Încăpățânato, înțelege că trebuie să îți începi și tu viața, să îți faci o familia, ca sora ta.", "De ce trebuie? Viața mea stă pe loc acum?", "Hai că nu o scot la cap cu tine, degeaba ești femeie în toată firea.", "R...

 Mai știi amărâtele alea de măști pe care îmi tot doream să le facem? Le-am făcut singură și m-am simțit minunat. Îmi pare rău pentru tot timpul pe care l-am irosit rugându-mă de tine să facem lucruri împreună. Trebuia să le fac singură. Să știi că totuși te iert! Nu ai luptat pentru mine, dar nu e nimic, măcar m-ai făcut să văd că nimeni altcineva în afară de mine nu o să o facă vreodată. Și mi-au demonstrat-o și alții după tine. Bărbații au vrăjeală, iar femeile pun botul. Cea mai simplă operație matematică. Nu îmi e rușine de naivitatea și bunătatea mea. Trăiesc cu conștiința împăcată. Nu pot să mă prefac. Îmi place sau nu îmi place, vreau ceva sau nu vreau. Îmi ia mai puțin de un minut să iau o decizie. The soul wants what it wants.

  Am crezut că asta o să mă facă să mă simt mai bine, să te uit. Credeam că dacă te trădez în tot ce ți-am promis, chiar și fără știința ta, o să mă lepăd de tine. Ce copilă naivă sunt. Am intrat în dus și mă gândeam doar că undeva pe un perete ar trebui să scriu mare: WASHING AWAY THE PAIN AND SINS OF YESTERDAY. Asta facem oricum toți în fiecare seară, mai lăsăm câte un regret să ajungă în scurgere și apoi continuam să existăm ca și cum nimic nu s-a întâmplat. 

A iubi sau a fi iubit? Asta e întrebarea. M-ai scos din bula asta roz Și m-ai lovit cu minciuna peste față. Încă te mai așteptam când am aflat. O proastă! Nimic mai mult Nimic mai puțin.  Nici jucărie de eram Nu mă călcai așa în picioare. M-ai fi pus într-o cămară Și m-ai fi vizitat adesea Ștergându-mă de praf. N-am însemnat nimic. Nu am mișcat nimic în adâncul sufletului tău. Tu te jucai de-a mama și de-a tata În timp ce eu lucram la un viitor. Mai dă-mi o palmă, Pe celălalt obraz Să mă trezesc într-un final Să-mi fac curaj să plec. Dar nu pe urma ta Ci-n sens opus. La brațul nimănui Doar eu și viața.

  Dragostea vindecă în timp ce ignoranța ucide cu sânge rece totul. Cel mai mare defect al meu e devotamentul. Mi-aș vinde sufletul fără regret doar pentru a revedea o persoană, sau a retrăi niște amintiri, și la fel ca Margareta nu aș face-o pentru mine, ci de dragul amintirii eterne a celuilalt. Văd zilnic lucruri și mă gândesc cât aș vrea să ți le mai pot arăta și să râdem împreună. Mi-am cumpărat birou. E mic și alb. L-am montat singură și nu m-am enervat deloc, ai fi fost tare mândru de mine dacă m-ai fi văzut. M-am descurcat bine dar m-aș fi descurcat perfect dacă erai tu aici să mă ajuți și să am cui zâmbi de pe scaun din fața lui. Știi cât mă bucur la lucrurile astea mici. Am birou! Sper că ești bine, că ai mâncat și că nu mai ești stresat. Eu sunt ok. Îmi lipsești enorm dar supraviețuiesc. Îți scriu rânduri pe care nu le voi trimite niciodată. Rămâi cu bine. Noapte bună! Puricii să te sărute! 

Obișnuiesc s ă  ies s ă  mănânc  î n oraș atat acasă cât și  î n  B ra ș ov. Acum c ă  m - am mutat de 3 ani  î n  B ra ș ov îmi place s ă  vin acasă și  î n zilele aglomerate  î n care am multe de rezolvat ,  cum e cazul zilei de astăzi ,  s ă  ies s ă  mănânc ca s ă  observ oamenii. Le observ  î n primul rând reacția la faptul c ă   s unt femeie . S ingura blond ă  care vine  neînsoțită  s ă  mănânce. Apoi  îi  observ pe ei  î n general ,  despre ce vorbesc, poziția pe care o adopt ă  la mas ă  etc. Și îmi creez niște personaje  î n minte pentru c ă  analizez doar ce lasă ei s ă  se vadă .   B ine ,  trebuie s ă  recunosc c ă  ulterior ofer acestor lucruri propria interpretare dar este aproape inevitabil  să nu o fac . Am  intrat  prima dat ă   î ntr - o librărie care are și cafenea ,  un...

Aș vrea să pot scrie despre tot ce s-a întâmplat cu mine, cu tine, cu noi, în ultimele luni. Ar fi un alt capitol de film din viața mea. Cumva sunt un magnet de drame, comedii proaste, suferință și trădare. Poate ar trebui să mă opresc din a mai crede că romantismul există și dincolo de filmele americane. Realitatea e tragică. Ea nu ne aduce împreună, doar rândurile scrise de mine te mai întorc din drum. Dragostea îmi aparține doar atunci când o aștern pe hârtie, în rest toate au fost doar în capul meu, toate sentimentele niște iluzii false care mă mai fac doar să ud pernele cu lacrimi noaptea. Te-am venerat ca pe un zeu. Iubeam tot ce făceai, ce erai și ce însemnai tu. Îmi doream să pot să fiu ca tine. Dar singurul lucru care îmi plăcea la mine erai tu, faptul că m-ai ales, că ai văzut ceva special în mine. Trebuie să înțeleg din finalul ăsta că destinul meu nu e cel la care am aspirat, nu-s demnă de a fi soție sau mamă, sau de a avea o familie fericită. Deși avem planuri împreună cev...

Ne-am spus adio! Gata cu rețelele de socializare. Am șters și pozele, Mesajele, De la prima zi când ne-am cunoscut Până în prezent. Ne-am spus ultimul "Te iubesc!" Ultimul, "Îmi pare răul!" și un ultim "Mulțumesc!". Gata cu întâlnirile, Cu fuga nebună unul spre celălalt. Nu vor mai fi picnic-uri,  Sau cine gătite împreună. Ne-am șters și numerele. Rămâne să mai ștergem amintirile în doi Și lacrimile pentru noi, Pentru ce-a fost.

E toamnă! Tu ai plecat primul. Acum nici scrumul nu mai stă în scrumieră. Geamul nu-l mai poți lăsa deschis Sau o să găsești pe lângă gol în casă Și frig La fel ca-n suflet. E toamnă! Acum nimic nu mai rămâne. Totul e un du-te-vino Se simte-a haos.  Ne acrim deodată cu murăturile puse de mama acasă. Mai scuturăm un mop  Mai cade o petală în balcon Ștergem singuri o lacrimă de pe propriul obraz. Privim tot înainte, dar privim în gol Ne uităm la culori dar vedem alb negru Răsună tristețea în cartier.

Nopțile sunt cele mai grele. Îți pui sunetul ploii în căști și încerci să scapi de gânduri fredonând sau scoțând tot felul de sunete în capul tău. Niciodată nu funcționează așa că nesiguranța, toate gândurile care te macină se varsă împreună asupra ta până începi să plângi în hohote. Următoarea etapă e să tragi perna peste față, să muști din ea în timp ce plângi și încerci să nu urli de durere ca să nu o trezești pe maică-ta care doarme în cealaltă cameră care probabil și ea plânge pentru că și cu ea te-ai certat și îți amintești încă odată că ești un om de nimic, ratat, pe care nimeni nu îl vrea, care se bagă în viețile și inimile oamenilor cu forța. Fugi de singurătate. Ai crezut că ți-ai întâlnit sufletul pereche care de fapt te face să plângi continuu, te respinge, îi e scârbă să se vadă cu tine și te refuză cât poate de des, îți pune sute de condiții pe care le respecți pentru că deja e prea târziu și îți vezi viitorul alături de el păcat că el nu gândește la fel și că tocmai înce...

  Tocmai am realizat că numele noastre, noi și tot ceea ce reprezentăm nu rămân la nesfârșit. Mormântul nostru va fi așezat pe sute de morminte și peste al nostru vor fi așezate altele. Așă că de ce să ne fie frică să facem tot ce ține de noi într-o situație din rușine sau din orgoliu. Eu sunt omul momentului, dacă simt să conduc 3 ore doar ca să te văd 5 minute o să o fac fără să mă uit înapoi; dacă simt să te caut nici nu-mi amintesc de mândrie. Dacă simt că vreau să fiu alături de tine toată viața știind că ăsta e lucrul corect pentru că ne potrivim, o să încerc să îți demonstrez cât de des și de bine pot fără să îmi pese de cei care mă cred disperată, fără deminitate de femeie. Viața e prea scurtă să ne fie dor unul de altul, să luam decizii din orgoliu sau din teama creată din motive externe. Așa că sfatul meu e să nu mai pierdeți timpul, nu vă mai loviți de gânduri nesigure, faceți ce trebuie făcut ACUM. Haideți să ne ferim de regrete, de suferință, de tristețe. Fă ce te...

Poveștile de dragoste din viața reală nu se termină niciodată ca cele din filme. Nu o să alergați unul spre celălalt în mijlocul orașului, pe ploaie, să vă spuneți că sunteți doi proști, că ați lăsat nimicurile să vă stea în cale și că vă iubiți la nebunie. Nu se termină totul într-un sărut și în zâmbete molipsitoare.  Toți ne dorim gesturi ca în filme, dar niciunul dintre noi nu este capabil să le identifice și să se bucure de ele când se întâmplă. Nu avem răbdarea, pasiunea și nebunia personajelor din filmele de dragoste adolescentine. Când conduci 120 de km să îi spui cuiva că îl iubești el nu se va bucura, se va despărți de tine oricum. Dacă îi duci desertul vostru preferat după o ceartă, nu va observa. Simpla ținere de mână va fi un electroșoc, nu un gest tandru demn de Hollywood. Degeaba așteptăm mesajul magic la momentul potrivit. În realitate oamenii preferă să se ignore, să renunțe, să nu mai simtă. D-asta nu face nimeni filme despre noi, ar fi o tragicomedie proastă ...

Am început să pășim pe drumuri diferite Încă ținându-ne strâns de mână. Ne strică lumea, realitatea, viața, Nu dragostea. Povestea noastră e ireală, Ea depășește orice tip de gândire și de înțelegere. Doar noi putem să o mai manevrăm. Între noi nu poate interveni nimic altceva decât Simplu: noi. Știu că ai toate motivele din lume să pleci, Să renunți. Dar te rog, Rămâi. Te iubesc!

Ce ușor ar fi dacă am putea spăla tristețea cum spălăm acrilicele de pe degete sub jetul călduț de la chiuveta din baie.

Aseară am dormit în partea ta de pat în timp ce tu erai cel mai probabil acasă, cu ea. Mi-am dat seama de toate ultima dată când ai fost aici, când tot căutai motive să pleci. Și ai găsit așa de ușor cu ce să pleci deși când venea vorba de venit mereu spuneai că nu sunt soluții. Bănuiesc că te-ai obișnuit să tot pleci, ești deja expert fiind a patra oară. Da, am fost aici de fiecare dată, prostuța de mine. Cred totuși că știi și să te întorci dar doar la ea. De fiecare dată când te schimbi, devi distant, indiferent, neatent la detalii pe care în mod normal le-ai fi observat, îmi dau seama că iar vorbești cu ea și că o să apară în peisaj. Norocul tău pe care te-ai tot bazat a fost faptul că între noi mereu s-au întins 120 de km de drum național. Așa că nu aș fi putut afla, ți-ai zis tu. Dar eu simțeam. Inima mereu a știut.