E toamnă!

E toamnă!

Tu ai plecat primul.

Acum nici scrumul nu mai stă în scrumieră.

Geamul nu-l mai poți lăsa deschis

Sau o să găsești pe lângă gol în casă

Și frig

La fel ca-n suflet.

E toamnă!

Acum nimic nu mai rămâne.

Totul e un du-te-vino

Se simte-a haos. 

Ne acrim deodată cu murăturile puse de mama acasă.

Mai scuturăm un mop 

Mai cade o petală în balcon

Ștergem singuri o lacrimă de pe propriul obraz.

Privim tot înainte, dar privim în gol

Ne uităm la culori dar vedem alb negru

Răsună tristețea în cartier.