Ești artă
Sfârșit
Nu există persoana Care să mă iubească Așa cum am eu nevoie Și nu o să existe niciodată. Sunt damnată la goluri în piept Și reprimat sentimente Până când o să mor sufocată De propriile lacrimi.
Postări populare de pe acest blog
Luna
Luna nu e prea departe pentru tine. Și pentru că nu ne-am căutat, ne-am găsit Probabil prea târziu, dar vreau Să fii prezentul meu pentru totdeauna. Uită de trecut, de viitor Suntem aici, acum! Lasă hainele să curgă Lasă-ți mâinile să simtă Lasă-ți buzele să-mi spună cele mai fierbinți cuvinte Peste tot pe corp. Cu tine timpul meu stă pe loc, Iar al tău profită de orice secundă. Nu pot să resping greutatea atracției dintre noi, Toate filmele cu tine sunt in slow motion, Am uitat să mai respir. După tine nu mai știu să fiu EU, Sunt TU Sunt a ta Fii al meu!
Așa mi-am pierdut eu tinerețea
Așa mi-am pierdut eu tinerețea. Am ajuns într-un impas. Am rămas și fără lacrimi. M-ai ucis cu sânge rece Ai zdrobit tot ce-am avut Nu s-a mai văzut nici ochiul colț al sufletului meu. Am rămas un corp sinistru Pe care-l dai cu oțet Și-l mai ții doar la distanță Parcă te ferești de el. O să-l pui ca sperietoare Pentru animale fel de fel Și-ai să lași să-ți calce pragul numai amintirile: Cum eram Cum ne iubeam Cum pășeam, ne sărutam Cum mă mângâiai pe sâni Și cum ne-nghițea tandrețea. Așa mi-am pierdut eu tinerețea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu