Ziua 2

Aseară am dormit în partea ta de pat în timp ce tu erai cel mai probabil acasă, cu ea. Mi-am dat seama de toate ultima dată când ai fost aici, când tot căutai motive să pleci. Și ai găsit așa de ușor cu ce să pleci deși când venea vorba de venit mereu spuneai că nu sunt soluții. Bănuiesc că te-ai obișnuit să tot pleci, ești deja expert fiind a patra oară. Da, am fost aici de fiecare dată, prostuța de mine. Cred totuși că știi și să te întorci dar doar la ea. De fiecare dată când te schimbi, devi distant, indiferent, neatent la detalii pe care în mod normal le-ai fi observat, îmi dau seama că iar vorbești cu ea și că o să apară în peisaj. Norocul tău pe care te-ai tot bazat a fost faptul că între noi mereu s-au întins 120 de km de drum național. Așa că nu aș fi putut afla, ți-ai zis tu. Dar eu simțeam. Inima mereu a știut.