Frustrări

Nopțile sunt cele mai grele. Îți pui sunetul ploii în căști și încerci să scapi de gânduri fredonând sau scoțând tot felul de sunete în capul tău. Niciodată nu funcționează așa că nesiguranța, toate gândurile care te macină se varsă împreună asupra ta până începi să plângi în hohote. Următoarea etapă e să tragi perna peste față, să muști din ea în timp ce plângi și încerci să nu urli de durere ca să nu o trezești pe maică-ta care doarme în cealaltă cameră care probabil și ea plânge pentru că și cu ea te-ai certat și îți amintești încă odată că ești un om de nimic, ratat, pe care nimeni nu îl vrea, care se bagă în viețile și inimile oamenilor cu forța. Fugi de singurătate. Ai crezut că ți-ai întâlnit sufletul pereche care de fapt te face să plângi continuu, te respinge, îi e scârbă să se vadă cu tine și te refuză cât poate de des, îți pune sute de condiții pe care le respecți pentru că deja e prea târziu și îți vezi viitorul alături de el păcat că el nu gândește la fel și că tocmai încearcă să scape de tine prin scuze penibile pe care tu le înghiți crezând că încă mai e îndrăgostit de tine și te gândești la săruturi și îmbrățișări sincere de acum patru- cinci luni. Acum urmează să te întrebi ce ți-a lipsit, ce nu a mers, cu ce ai greșit, de ce nu face eforturi să te vadă, să te împace, să se asigure că ești bine. Poate are pe altcineva. Sau poate....