Speranţă şi tărie.

                                                                   Targoviste, Dambovita

                                           Dragă prietene,

 Opreste-te din ce faci si aprofundeaza, aduna tot ce ai simtit vreodata si proceseaza. Doar tu poti individualiza trairile, nu te teme, te va ajuta.

Doar tu sti cum se simte acel tremur interior pe care constiinta ti-l aduce, cum se simte macelul si lupta neconditionata atunci cand trebuie sa faci o decizie in urma careia, intotdeauna va exista acel negru de regret.

Doar tu sti cu cate lacrimi ai udat ca sa ramai puternic, sa nu iti pierzi singurele grame de “speranta” si “tarie” care ti-au mai ramas. Spun “speranta” pentru ca si tu ai trait cu principiul “speranta moare ultima’, cu acea vaga impresie si mangaiere ca merita sa continui, “speranta” fiind motivul progresului tau.

Tine minte, indiferent de amestecul sentimentelor, ramani stabil si chiar daca doare si suferi, ambitioneaza-ti pasii si adanceste prundisul drumului pe care il urmezi, neinsotit spre alinare.

Acum aduna confuzia, fericirea si tristetea in interiorul tau, culege rodul si simte ceva nou, o caldura, increderea si optimismul.

Strange pumnii, adu totul in ochi si arunca cu sentimentele, pentru ca stimate prieten, tu esti uman, ai dreptul sa atingi vise, doborand fiecare obstacol. Sa ai incredere numai in tine si in deciziile tale, trecutul se asterne pe fundul inimii, iar prezentul la suprafata. Paraseste neincrederea si confidentele si indragostestete de darul de a visa , de optimism.

                                                                                     Cu dragoste,

                                                                  o prietena spirituala R.C