Zile de liceu

  Dragostea vindecă în timp ce ignoranța ucide cu sânge rece totul. Cel mai mare defect al meu e devotamentul. Mi-aș vinde sufletul fără regret doar pentru a revedea o persoană, sau a retrăi niște amintiri, și la fel ca Margareta nu aș face-o pentru mine, ci de dragul amintirii eterne a celuilalt. Văd zilnic lucruri și mă gândesc cât aș vrea să ți le mai pot arăta și să râdem împreună. Mi-am cumpărat birou. E mic și alb. L-am montat singură și nu m-am enervat deloc, ai fi fost tare mândru de mine dacă m-ai fi văzut. M-am descurcat bine dar m-aș fi descurcat perfect dacă erai tu aici să mă ajuți și să am cui zâmbi de pe scaun din fața lui. Știi cât mă bucur la lucrurile astea mici. Am birou! Sper că ești bine, că ai mâncat și că nu mai ești stresat. Eu sunt ok. Îmi lipsești enorm dar supraviețuiesc. Îți scriu rânduri pe care nu le voi trimite niciodată. Rămâi cu bine. Noapte bună! Puricii să te sărute! 

Obișnuiesc s ă  ies s ă  mănânc  î n oraș atat acasă cât și  î n  B ra ș ov. Acum c ă  m - am mutat de 3 ani  î n  B ra ș ov îmi place s ă  vin acasă și  î n zilele aglomerate  î n care am multe de rezolvat ,  cum e cazul zilei de astăzi ,  s ă  ies s ă  mănânc ca s ă  observ oamenii. Le observ  î n primul rând reacția la faptul c ă   s unt femeie . S ingura blond ă  care vine  neînsoțită  s ă  mănânce. Apoi  îi  observ pe ei  î n general ,  despre ce vorbesc, poziția pe care o adopt ă  la mas ă  etc. Și îmi creez niște personaje  î n minte pentru c ă  analizez doar ce lasă ei s ă  se vadă .   B ine ,  trebuie s ă  recunosc c ă  ulterior ofer acestor lucruri propria interpretare dar este aproape inevitabil  să nu o fac . Am  intrat  prima dat ă   î ntr - o librărie care are și cafenea ,  un...

Aș vrea să pot scrie despre tot ce s-a întâmplat cu mine, cu tine, cu noi, în ultimele luni. Ar fi un alt capitol de film din viața mea. Cumva sunt un magnet de drame, comedii proaste, suferință și trădare. Poate ar trebui să mă opresc din a mai crede că romantismul există și dincolo de filmele americane. Realitatea e tragică. Ea nu ne aduce împreună, doar rândurile scrise de mine te mai întorc din drum. Dragostea îmi aparține doar atunci când o aștern pe hârtie, în rest toate au fost doar în capul meu, toate sentimentele niște iluzii false care mă mai fac doar să ud pernele cu lacrimi noaptea. Te-am venerat ca pe un zeu. Iubeam tot ce făceai, ce erai și ce însemnai tu. Îmi doream să pot să fiu ca tine. Dar singurul lucru care îmi plăcea la mine erai tu, faptul că m-ai ales, că ai văzut ceva special în mine. Trebuie să înțeleg din finalul ăsta că destinul meu nu e cel la care am aspirat, nu-s demnă de a fi soție sau mamă, sau de a avea o familie fericită. Deși avem planuri împreună cev...

Ne-am spus adio! Gata cu rețelele de socializare. Am șters și pozele, Mesajele, De la prima zi când ne-am cunoscut Până în prezent. Ne-am spus ultimul "Te iubesc!" Ultimul, "Îmi pare răul!" și un ultim "Mulțumesc!". Gata cu întâlnirile, Cu fuga nebună unul spre celălalt. Nu vor mai fi picnic-uri,  Sau cine gătite împreună. Ne-am șters și numerele. Rămâne să mai ștergem amintirile în doi Și lacrimile pentru noi, Pentru ce-a fost.

E toamnă! Tu ai plecat primul. Acum nici scrumul nu mai stă în scrumieră. Geamul nu-l mai poți lăsa deschis Sau o să găsești pe lângă gol în casă Și frig La fel ca-n suflet. E toamnă! Acum nimic nu mai rămâne. Totul e un du-te-vino Se simte-a haos.  Ne acrim deodată cu murăturile puse de mama acasă. Mai scuturăm un mop  Mai cade o petală în balcon Ștergem singuri o lacrimă de pe propriul obraz. Privim tot înainte, dar privim în gol Ne uităm la culori dar vedem alb negru Răsună tristețea în cartier.