Scrisori nescrise

Pentru iubita iubitului meu,



           E cert că nimeni nu îmi înțelege sacrificiul, iar nebunia din sufletul meu nici eu nu pot să o explic. Eu n-am frustrări și nici regrete, eu îmi trăiesc viața simțind. Eu fac ce simt, că atunci când iau decizii raționale, greșesc profund. Greșeala mea a fost câștigul tău. O să consider în continuare că nu meriți ce ai, dar nu îți port vreun sentiment aparte. Geloasă poți să fii în continuare, singura care se consumă ești tu. Nu ai cum să-mi furi libertatea sau să retragi ce am simțit. Iubirea asta nu e parte din lumea ta concretă, draga mea. În lumea asta, îndepărtată, în care eu și el trăim, tu nu ai cum să calci vreodată. Tu nu îl poți iubi abstract, nu îl poți nici măcar înțelege. De ce îl lași să renunțe la vise?
          Simplitatea ta nu îl poate completa, nu ai tu ce să-i oferi ca el să se ridice. De ce mă privești pe mine din umbră în timp ce îl ai în viața ta? Nu știi nici măcar cum să te bucuri. Eu am învățat să pierd fizic, dar sufletește mereu am să câștig. Trăiește, iubește-l, pentru că omul de lângă tine merită întregul univers, merită o lume a ideilor doar pentru el. Eu i-am dedicat o carte, știu că ai să ajungi să o citești.   Iubitul tău deține două inimi, a mea și a lui ce bat într-un sincron rupt de lumea asta. Când orologiul tău va suna, eu voi fi rămas așa cum i-am promis, aici, etern în aceeași mașină, același loc de parcare, aceeași bancă al aceluiași cartier.
         Nu îmi pasă de ale voastre cuvinte, căci eu sunt scriitorul peste voi, dacă am să ascult de ceva va fi de vibrația lui trecând peste a mea. "Rămân nemuritor și rece" în fața ta!




Iubita iubitului tău