"Te-am dorit atât de mult încât să te fac a mea"

“Te-am dorit atât de mult încât să te fac a mea” şi apoi….apoi totul se termină, sentimentele se spulberă. Apare obligaţia şi nesiguranţa. Indiferenţa. Cât de uşor e să faci un om să se îndoiască de propria persoană. Lasă-l să creadă că îl vrei, ca-i  aparţii, iar apoi dispari. Dispari cu o scuză penibilă. O scuză care îl va urmări următoarele luni făcându-l să creadă că totul e gresit la el. Incapabilitatea şi vina o să-l acapareze şi o să-i dea lumea peste cap. I-ai schimbat rutina şi acum o faci iar. Il laşi să te privească cu ruşine, cu o umbră de durere că nu a fost destul de bun încât să te facă să stai.

“Nu sunt destul de bun şi nu merit efortul.” Asta o să citeşti luni bune pe chipul acelui om, care a încercat să te înţeleagă, dar pe care tu abia ai ajuns să îl cunoşti.