Zile de liceu

“Te-am dorit atât de mult încât să te fac a mea” şi apoi….apoi totul se termină, sentimentele se spulberă. Apare obligaţia şi nesiguranţa. Indiferenţa. Cât de uşor e să faci un om să se îndoiască de propria persoană. Lasă-l să creadă că îl vrei, ca-i  aparţii, iar apoi dispari. Dispari cu o scuză penibilă. O scuză care îl va urmări următoarele luni făcându-l să creadă că totul e gresit la el. Incapabilitatea şi vina o să-l acapareze şi o să-i dea lumea peste cap. I-ai schimbat rutina şi acum o faci iar. Il laşi să te privească cu ruşine, cu o umbră de durere că nu a fost destul de bun încât să te facă să stai. “Nu sunt destul de bun şi nu merit efortul.” Asta o să citeşti luni bune pe chipul acelui om, care a încercat să te înţeleagă, dar pe care tu abia ai ajuns să îl cunoşti. 

      Tot ce ni se întâmplă, se întâmplă cu un motiv. Nimeni nu apare în viaţa ta fără un scop. Şi nimeni nu evită ca la un moment dat să te trădeze. Fiecare jignire, fiecare gluma şi fiecare gest  sapă în respectul de sine al unui om. Nu suntem toţi ca tine. Nu toţi suntem frumoşi, bogaţi şi fără scrupule.       Eu nu sunt ca tine, nu cer totul şi iau totul fără să dau nimic. Nu mi se pare ca şi ţie, că totul îmi aparţine. Nu îi fac pe ceilalţi să se urască pentru aspect. Eu nu am orgoliul tău. Nu am nici lipsa ta de respect. Stiu că nu-ţi pasă pe cine calci în picioare ca să primeşti ceea ce vrei.        Eu nu sunt tu.Si n-am de gând să fiu, sau să mă transform, pentru că nu totul si nu toţi îmi aparţin. Eu am suflet şi ştiu şi când nu sunt dorită, ştiu să plec, ştiu să rămân. Pe tine cine te vrea te are, pe mine cine mă vrea mă câştigă.Nu vreau să fiu un monstru ca tine, disperată să primesc tot, să fie totul cum îmi doresc e...