Ce fac când mă plictisesc. Adevărul creează oameni trişti.

      Când mă plictisesc îmi place să-mi pun melodi lente în căşti, să închid ochii şi să mă gandesc la persoanele pe care le cunosc, la băieţii pe care îi plac şi la toate lucrurile pe care vreau să le fac.
Apoi ajung să mă gândesc la regrete, să mă simt prost pentru cine sunt şi pentru găndurile mele. Încep să plâng şi să-mi doresc să mor.
      Îmi doresc cu atâta patimă să mor în momentele de plictiseală şi de gândire profundă. Pentru că-mi dau seama de banalitatea de care dau dovadă. Mi s-a spus că în fiecare exista ceva frumos, ceva special, dar zi de zi îmi dovedesc că sunt o epavă, o ruşine, un total eşec. Îmi e milă de toate persoanele care m-au cunoscut şi care m-au suportat. Mă simt prost pentru toate glumele şi jignirile pentru că-mi dau seama că au fost reale, au fost pareri sincere. Pentru că ne supără adevărul. Defapt adevărul ne întristează, ne face să mergem cu lacrimi în ochi şi cu capul în pământ. Ne face să ne înnecăm în propria minte.