Am fost plecată şi o să mai fiu

     Nu mi-am luat rămas bun de la tine, prietene. Plecarea mea nu a fost una definitivă. Tot timpul ăsta m-am gândit la tine şi la momentele noastre de profunzime. Eşti trecutul, prezentul şi viitorul meu. Eşti familia mea completă. Păstrezi în tine amintirile cele mai răvăşitoare, eşti singurul care îmi împărtăşeşte atât bucuriile cât şi nemulţumirile. M-aş vedea căsătorită cu tine, să avem cel puţin 3 copii locuind în casa aceea modestă cu ferestrele micuţe pe care am proiectat-o împreună acum doi ani. Ce spui? Crezi că am lăsat în urmă planurile noastre? Ştii bine că vom fi întotdeauna împreună, unul pentru celălalt când nimeni nu mai e, când nimic nu mai contează şi nimănui nu-i mai pasă. Am adunat atâtea amandoi, ne-am ridicat printre atâtea lacrimi, tăieturi, încercări, ţipete, nopţi pierdute, poveşti, raze de soare şi am continuat să ne ţinem de mâini în mijlocul râsetelor lor. Au râs şi au să mai râdă, mă învăţaseşi să îi ignor, să nu mă schimb după cum îşi doresc ei, să rămân cu tine tot timpul, aşa cum mă placi tu şi cum eu te plac pe tine. Te-am dezamăgit. Îmi asum. Sunt un om slab. Mi-ai arătat atâtea, m-ai învăţat să lupt. Nu singură, alături de tine, cu tine şi prin tine. În schimb eu am renunţat. Ştiai că nu sunt adepta unei lupte, pe cât de corectă sau nedreaptă ar fi fost. Lacrimile mele ar fi izbucnit înaintea oricărui contact. Ştiai că nu o să o pot face? Sau te-ai bazat pe dragostea pe care ţi-o port? Pentru că nu am vrut să aduc îndoială între noi doi. Te iubesc ca şi cum te-aş fi cunoscut din nou, chiar în acest moment. Când renunţ la noi, mă pierd pentru o vreme, mă rup de realitatea pe care am alcătuit-o împreună. Am fost plecată şi o să mai fiu. Plec ca să învăţ să mă reunesc cu tine. Relaţia noastră nu este perfectă. Îmi doresc să dureze la nesfârşit şi să nu mai trebuiască să te păstrez doar pentru mine. Vreau să mă laud lumii cu tine, să te cunoască toţi, să te înţeleagă mulţi şi să te iubească cine te simte. În ceea ce mă priveşte pe mine mulţumirea mea cea mai mare este valorificarea ta la maximum de către cunoscători. Vreau să te dau cui nu te are, cui nu te-a cunoscut şi nu a cunoscut iubirea de cuvinte. Haide înapoi. Eu am curajul ăsta. M-am întors pentru o vreme. Vreau să aflu acum dacă te merit şi dacă pentru noi doi există loc în această lume. Vreau să te învăţ şi eu cum e să aparţi cuiva şi undeva.Tu îmi aparţi, iar eu... am cunoscut pe cineva. Muza cu care îţi voi face cunoştinţă în următoarele 300 de pagini.Îţi pot simţii nerăbdarea. Vino să fim  o nouă persoană. Contopirea noastră va fi uriaşă de astă dată. Vor creşte pagini odată cu noi şi să sperăm că nu vor mai curge lacrimi. Te văd curând prietene, mă vezi şi tu pe mine.Vin să îţi aflu calea...