Prim poem

-
Ţi-aş venera venirea
Ridicol din a mea gândire,
M-aş ridica deasupra ta
Şi te-aş privi ca pe al meu mire.


Lasă-mi lacrimi de iubire
Că nu-i sindromul omenirea,
Să nu îţi calce armonia
Acelaşi suflet depărtat.


Agaţă-ţi mâinile de noi
Fugi lăsând în urmă orice alt război,
N-am vreme de corvoada lor
Te-aş vrea şi aici şi înapoi!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sfârșit

-
Imagine
Nu există persoana  Care să mă iubească Așa cum am eu nevoie Și nu o să existe niciodată.  Sunt damnată la goluri în piept Și reprimat sentimente Până când o să mor sufocată De propriile lacrimi.
Citiți mai multe

Luna

-
Imagine
  Luna nu e prea departe pentru tine. Și pentru că nu ne-am căutat, ne-am găsit Probabil prea târziu, dar vreau Să fii prezentul meu pentru totdeauna.  Uită de trecut, de viitor Suntem aici, acum! Lasă hainele să curgă Lasă-ți mâinile să simtă Lasă-ți buzele să-mi spună cele mai fierbinți cuvinte  Peste tot pe corp. Cu tine timpul meu stă pe loc,    Iar al tău profită de orice secundă. Nu pot să resping greutatea atracției dintre noi, Toate filmele cu tine sunt in slow motion, Am uitat să mai respir. După tine nu mai știu să fiu EU,  Sunt TU Sunt a ta Fii al meu!
Citiți mai multe

Așa mi-am pierdut eu tinerețea

-
Imagine
 Așa mi-am pierdut eu tinerețea. Am ajuns într-un impas. Am rămas și fără lacrimi. M-ai ucis cu sânge rece Ai zdrobit tot ce-am avut Nu s-a mai văzut nici ochiul colț al sufletului meu. Am rămas un corp sinistru Pe care-l dai cu oțet Și-l mai ții doar la distanță Parcă te ferești de el. O să-l pui ca sperietoare Pentru animale fel de fel Și-ai să lași să-ți calce pragul  numai amintirile: Cum eram Cum ne iubeam Cum pășeam, ne sărutam Cum mă mângâiai pe sâni Și cum ne-nghițea tandrețea. Așa mi-am pierdut eu tinerețea.
Citiți mai multe