"Pe scurt, mă simt ca o nebună"

         Am stat departe de casă, nu am vrut să mai trec prin locurile în care ne făceam veacul, e destul că am toate imaginile constant în minte. Nu pot să mai ascund ce simt!
Dar m-am întors şi tot drumul mă gândisem: dacă am să te revăd întâmplător, cum o să fie? O parte din mine se gândea să te caute, iar cealaltă să te uite, fiindu-i frică că reîntâlnindu-te o să cadă şi mai tare în dragostea asta amăgitoare. Sunt îndrăgostită de (cenzură) ! Am spus-o! O public! O cenzurez... Imi e teamă... Nu e cazul..  Oare?
         Inima mea suferă şi mă doare din cauză că îl doresc şi  duc dorul  iubirii lui, sufletului acela. Mă urăsc pentru tot, pentru cum am ajuns să îl cunosc şi pentru cum nu l-am ales, pentru că mi-a fost prea frică. Mă urăsc pentru că nu te am, pentru că toată fiinţa mea te cere, iar eu am fost o fricoasă. Îmi vine să arunc cu laptopul, să lovesc tastele astea aiurite care nu mă mai ajută la nimic!
           De fiecare dată când îţi scriu îmi spui că nu mai eşti persoana pe care am cunoscut-o eu, de care m-am îndragostit şi e vina mea. Iar când aştept, evident tu nu mă cauţi niciodată... E vina mea ca te-ai schimbat. E vina mea că am pierdut tot ce mi-am dorit vreodată din frică, din prostie. Că toată viaţa mi-am dorit să găsesc pe cineva pe care să îl simt, care să ma facă să zâmbesc cu gura până la urechi, pentru că  LA DRACU iubesc să zâmbesc! Să îmi simt inima până la cer când mă atinge, cineva care mă alintă cu râsul lui colorat. Adica tu! Ăsta e baiul... Ăsta erai tu... şi eu mi-am dat seama din prima şi m-am temut. Am vrut să mai trag de timp, deşi ştiam că te vreau. Situaţia era complicată pentru că am gândit-o eu prea mult. Am ales să îmi pese de ce avea să creadă familia mea şi restul lumii despre mine. Iar ca să nu rănesc alte persoane te-am rănit pe tine, deşi te iubeam.                      Pentru tine e absurd dar eu am simţit şi încă simt şi suferă fiinţa întreagă după tine. Pentru mine ai fost tu, dragostea aia pe care o aşteptam. Timpul nu exista când eram cu tine. Nimic nu mai exista. Eram doar eu şi cu tine. Când te ţineam de mână.... Nu am mai simţit aşa ceva niciodată. Când mă sărutai.. Când..eram noi. O iau razna (cenzură)! O iau razna pentru că te am tot timpul în minte, te am pe buze, te am în suflet şi în inimă şi absolut totul îmi aminteşte de tine. Nu mă mai regăsesc de când te-am  întâlnit. Nimic nu mai are culoare de când nu mai simţi nimic pentru mine. Fac lucruri regretabile ca să uit de tot, ca să umplu golurile. Nu e unul, sunt doi, sunt trei, e alcool şi e multă iarbă, e ceaţă. Iubesc o umbră. Las un străin să mă pătrundă, în timp ce eu mă gândesc la tine, te strig în minte în fiecare sărut, în fiecare partidă de sex. Imi doresc să te regăsesc în oricine, să fii tu acolo aşa că te caut în toţi. O fac din dragoste, nu e autodistrugere, e nebunie. Iubesc o iluzie. Iubesc o stare.. iubesc o clipă, iubesc un sărut, iubesc doi ochi negrii... iubesc ceva ce nu mai există.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sfârșit

Finit

Așa mi-am pierdut eu tinerețea