Finit

E atât de ușor să mă pierd 

Între atâtea cuvinte frumoase

După atâtea zâmbete largi

Cu ochii tăi albaștri.

Până mă lovește realitatea cuvintelor tale

Duritatea situației

Implicarea ta în tu și eu

Pentru că nu ne pot numi noi.

Nu mai plâng.

Sensibila asta a ales să plece

De lângă egoul tău

Care o tot rănește.

Am putut să ignor

O dată, de două ori

Cuvinte spuse greșit

Dar infinitul meu este finit.