Finit
E atât de ușor să mă pierd Între atâtea cuvinte frumoase După atâtea zâmbete largi Cu ochii tăi albaștri. Până mă lovește realitatea cuvintelor tale Duritatea situației Implicarea ta în tu și eu Pentru că nu ne pot numi noi. Nu mai plâng. Sensibila asta a ales să plece De lângă egoul tău Care o tot rănește. Am putut să ignor O dată, de două ori Cuvinte spuse greșit Dar infinitul meu este finit.