Zile de liceu

Nopțile sunt cele mai grele. Îți pui sunetul ploii în căști și încerci să scapi de gânduri fredonând sau scoțând tot felul de sunete în capul tău. Niciodată nu funcționează așa că nesiguranța, toate gândurile care te macină se varsă împreună asupra ta până începi să plângi în hohote. Următoarea etapă e să tragi perna peste față, să muști din ea în timp ce plângi și încerci să nu urli de durere ca să nu o trezești pe maică-ta care doarme în cealaltă cameră care probabil și ea plânge pentru că și cu ea te-ai certat și îți amintești încă odată că ești un om de nimic, ratat, pe care nimeni nu îl vrea, care se bagă în viețile și inimile oamenilor cu forța. Fugi de singurătate. Ai crezut că ți-ai întâlnit sufletul pereche care de fapt te face să plângi continuu, te respinge, îi e scârbă să se vadă cu tine și te refuză cât poate de des, îți pune sute de condiții pe care le respecți pentru că deja e prea târziu și îți vezi viitorul alături de el păcat că el nu gândește la fel și că tocmai înce...

  Tocmai am realizat că numele noastre, noi și tot ceea ce reprezentăm nu rămân la nesfârșit. Mormântul nostru va fi așezat pe sute de morminte și peste al nostru vor fi așezate altele. Așă că de ce să ne fie frică să facem tot ce ține de noi într-o situație din rușine sau din orgoliu. Eu sunt omul momentului, dacă simt să conduc 3 ore doar ca să te văd 5 minute o să o fac fără să mă uit înapoi; dacă simt să te caut nici nu-mi amintesc de mândrie. Dacă simt că vreau să fiu alături de tine toată viața știind că ăsta e lucrul corect pentru că ne potrivim, o să încerc să îți demonstrez cât de des și de bine pot fără să îmi pese de cei care mă cred disperată, fără deminitate de femeie. Viața e prea scurtă să ne fie dor unul de altul, să luam decizii din orgoliu sau din teama creată din motive externe. Așa că sfatul meu e să nu mai pierdeți timpul, nu vă mai loviți de gânduri nesigure, faceți ce trebuie făcut ACUM. Haideți să ne ferim de regrete, de suferință, de tristețe. Fă ce te...

Poveștile de dragoste din viața reală nu se termină niciodată ca cele din filme. Nu o să alergați unul spre celălalt în mijlocul orașului, pe ploaie, să vă spuneți că sunteți doi proști, că ați lăsat nimicurile să vă stea în cale și că vă iubiți la nebunie. Nu se termină totul într-un sărut și în zâmbete molipsitoare.  Toți ne dorim gesturi ca în filme, dar niciunul dintre noi nu este capabil să le identifice și să se bucure de ele când se întâmplă. Nu avem răbdarea, pasiunea și nebunia personajelor din filmele de dragoste adolescentine. Când conduci 120 de km să îi spui cuiva că îl iubești el nu se va bucura, se va despărți de tine oricum. Dacă îi duci desertul vostru preferat după o ceartă, nu va observa. Simpla ținere de mână va fi un electroșoc, nu un gest tandru demn de Hollywood. Degeaba așteptăm mesajul magic la momentul potrivit. În realitate oamenii preferă să se ignore, să renunțe, să nu mai simtă. D-asta nu face nimeni filme despre noi, ar fi o tragicomedie proastă ...