Dator
M-am regăsit de multe ori "out of focus" pe la cursuri, zâmbind "out of nowhere" sau chiar râzând cam tare pentru un seminar destul de liniştit. Cum am zis chiar eu cândva: ai invadat încă un gând, un vis, un film din capul meu. Mă uit în direcţia profesorului pasionat care aproape îşi dă sufletul încercând să ne explice cât mai bine conceptele articolului lui Kant, dar nu-l văd, am privirea în gol, mintea în altă parte, pentru că Iluminismul chiar nu e pe gustul meu astăzi şi consider că acest Kant al tuturor mai poate aştepta. În schimb te văd pe tine, pe noi. Stau în bancă şi încerc totuşi să mă concentrez la ceea ce spune profesorul. În zadar! Uşor, uşor, fără să realizez, alunec în visare, înapoi la momentele cu tine, pe care le-aş trăi la nesfârşit. Se derulează toate lent în mintea mea ca şi cum aş fi la cinema şi în faţă am un ecran de pe care cu o simplă atingere pot aduce în prim-plan una din amintirile cu tine. Şi exact aşa am şi făcut, am atins cu spai...