Drame adolescentine. Partea I

O să transform pentru scurt timp blog-ul dintr-o poezie într-un blog de adolescenţi. O să expun simplu şi la obiect dar încărcate de emoţii situaţii prin care am trecut cu siguranţă toţi şi aş vrea să primesc răspunsuri ca pe TPU. Împărtăşiţi cu mine opiniile voastre, experienţele sau atitudinile vis-a-vis de aceste situaţii. Gândiţi-vă că face parte dintr-un studiu, dintr-o cercetare şi că mă ajutaţi cu material pentru un posibil roman să spunem. Prin aceste postări "libere" încerc să îmi depăşesc nişte limite de comunicare şi mi-aş dori mult ca oamenii, ca cititorii mei să nu fie reticenţi sau reci pentru că aş fi dezamăgită şi probabil toată ideea mea o să cadă. Merită să încerc, aşa că citiţi mai departe.

Caut de ceva timp nişte răspunsuri. M-am tot gândit şi am meditat asupra lucrurilor dar nu găsesc scenariul potrivit. Apoi m-am gândit "duhhh. Am un blog şi-un public. Why not use them?". Mi-am postat jumătate de viaţă şi cele mai personale trăiri, de ce nu aş face şi un sondaj de opinie. Sună nebunesc, într-adevăr. Idee este că am început să scriu aici ca într-un jurnal sau ca unui prieten. Am început să simt nevoia de a vorbi cu "blog-ul". Nu ştiu când am devenit atât de directă şi contemporană. Nu, n-am renunţat la metaforizarea vieţii mele şi la drame. Din contră ele abia reîncep, dar este timp să postez şi părţile respective. Momentan nu pot învăţa pentru examenul de mâine, şi când totuşi o fac parcă mă ocolesc sensurile şi nu reţin nimic. Soluţia a fost să mă sustrag şi să îmi descarc sufletul aici. Sper să nu devină ciudat faptul că vorbesc singură. Oricum, lucrurile care mă frământă sunt: de ce nu pot să trec peste faptul că tipul pe care îl plac nu mă place? şi ce e greşit la mine?

Da, aici grădiniţa o să ziceţi, dar chiar e serioasă situaţia şi vă zic şi de ce. În cazul în care mă urmăriţi şi pe instagram ştiţi că am trecut printr-o perioadă de schimbări în rău în ceea ce priveşte aspectul fizic, în caz că nu ştiţi despre ce e vorba o să las textul mai jos.

 Revenind, de 2 luni am început să mă concentrez pe mine, să slăbesc (5 kg so far), să lucrez la defecte cum ar fi să nu mai vorbesc urât, să mă îmbrac aşa cum simt eu şi cum îmi place şi într-un fel să devin o persoană sănătoasă şi fizic şi spiritual. M-am îndepărtat de oamenii falşi, plini de interese şi m-am concentrat asupra celor bine intenţionaţi. Am fost o prietenă mai bună, o fiică, o soră şi o mătuşă mai bună. Din bătrânica de 21 de ani am devenit o persoană tânără, veselă, distractivă şi asta e mai mult decât mi-am imaginat că pot realiza. Acum zâmbesc tot timpul şi simt că pot să fiu fericită indiferent de câte dificultăţi îmi mai apar în cale. Nu sunt mironosiţă, am copilărit printre băieţi, sunt o fată "de gaşcă", care ţine la glume, căreia îi place adrenalina şi nu are pretenţii de divă de la un tip. Nu e vorba că am o părere prea bună despre mine sau alte lucruri de genul, însă mă consider o persoană simplă şi cu care oricine se poate înţelege, fără complicaţii. Îmi place comunicarea "duhh" doar am un blog. Dacă îmi oferă respect, înţelegere, atenţie şi comunicare un barbat poate avea tot ce îşi doreşte lângă mine ( libertate, distracţie, iubire necondiţionată şi garantat fericire şi mult succes). Îmi place să scot ce e mai bun din persoanele de lângă mine, să le încurajez şi să fiu alături de ele pe drumul către o viaţă mai bună şi mai uşoară. Şi cu toate astea cel pe care îl plac nu mă place. El spune că este o persoană complicată. Recunosc i-am greşit la un moment dat, dar inconştient. Uneori nu ştiu când să mă opresc şi fac anumite glume pe care nu toată lumea le acceptă. Mi-am cerut iertare de la el, însă totul s-a schimbat între noi de atunci. Încerc să îl înţeleg, sunt sigură că are multe lucruri de făcut şi vreau să am răbdare să văd dacă totuşi o să am şansa să îl cunosc mai bine. Dacă ar citi asta ar spune că îmi dau cu presupusul şi cred lucruri în numele altor oameni în loc să îi întreb şi pe ei care le e poziţia.  Dar, scuza mea e că nu mă pot concentra pe altceva aşa că fac posibile scenarii. Sunt multe lucruri legate de el care m-au făcut să îl plac chiar dacă ne ştim de foarte puţin timp. Dacă l-aţi şti aţi înţelege la ce mă refer. Despre ochii lui am multe să vă povestesc, despre mâinile lui şi despre cel mai cald zâmbet asemenea. Nu ai cum să uiţi. 

Ce vreau eu de la voi e să îmi spuneţi ce credeţi că îmi lipseşte sau ce ar trebui să fac. Băiatul respectiv merită efortul şi deranjul, eu chiar îl plac. What should I do?