Trecut

         Habar nu ai ce ai făcut din mine.  M-am transformat într-o grenadă în timp ce am fost cu tine, am strâns atâtea în suflet, lucruri care mă înfiorau, care mă făceau să plâng până adormeam, lucruri care mă aruncau  la pământ când tu îmi întorceai iar spatele. Atârnam de tine cu dorinţe şi doruri dar tu nu mă vedeai şi mă stingeam puţin câte puţin. M-ai limitat, m-ai izolat între patru laturi ale vieţii mele  anxietatea, depresia, singurătatea şi disperarea. Eram disperată după iubirea ta, după timpul tău, după iluzia fericirii pe care mi-ai oferit-o la început când erai un dulce, dar tu te-ai topit pe parcurs, şi te-ai acrit.
          Am văzut de la început o poezie în tine, pe care o recitam în fiecare minut când nu erai lângă mine. Treptat poezia a devenit şi mai melodioasă, te-am iubit “mai mult decât ieri şi mai puţin decât mâine”. Tu erai lumina mea, eu îţi eram doar umbră. La fel de sfioasă  m-am proiectat la braţul tău o lungă perioadă . Am văzut în tine un soţ, un tată, un prieten, un frate erai proiecţia idealului masculin. Mi-ai frânt inima şi am mai mers cu ea aşa ţinându-te de mână încă 2 luni. Am cedat, m-ai dezamorsat cu comportamentul tău, am împrumutat o rază şi mi-am luminat singură calea, am ales drumul cel mai îndepărtat de tine şi l-am călcat ţinându-mi în frâu instinctul de a mă uita în urmă.. Nu am vrut să vii după mine, cel puţin nu la început.
         Sentimentul de răzbunare era la superlativ în fiecare mm de piele şi în fiecare colţişor al minţii mele. Te-ai transformat uşor în victimă când ai văzut ca m-ai pierdut. M-ai jignit şi mi-ai călcat pe rămăşiţele de inimă. Te iubeam chiar şi atunci când aruncai cuvinte în mine fără să înţelegi că tu ai ofilit floarea asta şi nu vremea.  Chiar şi în ultima clipă te-ai  considerat victima mea, când eu nu am făcut nimic altceva decât să mă salvez de tine, de indiferenţa ta, de faptul că aveai de oferit doar lucruri şi niciodată sentimente. Sunt un boboc acum, un rest al florii pe care ai calcat-o în picioare.                                                                     Dacă am avut ceva de învăţat a fost că sănătatea mea psihică şi liniştea inimii e mai importantă decât lupta pentru un om pe care doar tu îl doreşti a fi.