Zile de liceu

        " Dragostea cu sila nu se face" îmi spunea bunica. D-asta te caut. Ce vreau să ştii azi, mâine, ce am vrut să ştii ieri, vineri, sâmbătă sau în seara asta... E rece lângă tine. A ta povară pleacă.          Mi-am adunat şirurile de gânduri, toate despre tine, le-am zdruncinat bine, le-am strâns puternic în pumnul minţii şi odată ce am resimţit unitar durerea cumulată cu timpul, le-am eliberat. Ele s-au speriat de mine. Eu m-am înstrăinat şi am început să beau reascultând muzica noastră. Sunt ferm convinsă că eşti special şi am vrut nebuneşte să fii special pentru mine. Prosteşte am considerat că automat şi eu sunt un "altceva" pentru tine. Ţi-am servit încrederea ca pe pâine caldă şi în loc de apă  ţi-am servit permanent cele mai sincere părţi din al meu sine. M-am păcălit. Astăzi m-ai iubit, m-ai luat de mână  - provocându-mi emoţii răvăşitoare- m-ai sărutat în ploaie, mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă femeie de ...

         Oraş nou. Nu am niciun istoric aici. E prima seară în care scriu din patul de cămin. Nu e uşor să o iei de la 0. Începuturile sunt intimidante. Pentru mine Braşov este un test pe care nu am de gând să îl pic. Ce optimist sună.          Sunt curioasă de multe locuri şi lucruri, dar fiind prea timidă să întreb, rămân pe loc şi îmi folosesc doar imaginaţia. Pentru un moment o să îndrăznesc!          Toţi sunt străini. EU sunt un străin între ei şi totuşi când mă plimb singură pe străzile ale căror nume nu le cunosc, mă simt ca acasă. Rătăcesc pe acasă şi mă caut, poate într-o zi la ora 18:10, întorcându-mă de la ultimul curs, mă voi reunii cu mine. Echilibru.          E verde de la orice fereastră, curând auriu, matur. Mă voi sincroniza cu peisajul. Îi dau timp timpului. Sunt calmă în sfârşit!