Zile de liceu

| Vorbescpreamultpentrucăgândescpreamultșimamextinsatâtdetareîncâtamruptrameletabloului | atâtdefrumosromanticșiartisticcarenețineapeperetelemuzeuluidininimilenoastre.Aînceputsă | curgăvopseauapentrucăeramproaspătpictațișinuamavuttimpsăneuscămcaamintireaaceeaceam | fostsărămânăintactă.Ammurdăritperetelecareneafostcasăpentrudouălunișiașaaînceputsfârșitul | nostrudepoveste.Plângpreamultpentruoinimăatâtdemicășiegoistă.Rănescpreamultcumâinile | asteamicicucarețiamzdrobitîncrederea.Pășescprearepedeînsentimentedeiubirecudegeteleastea | micidelapicioarecucarenuștiucumdemimaiținechilibrul.Suntpreamultșimamrevărsatasupratacu | toatăforțapânăamreușitsătestriccutotcusufletultăubunșiprivireatainocentă.                                            

E atât de ușor să mă pierd  Între atâtea cuvinte frumoase După atâtea zâmbete largi Cu ochii tăi albaștri. Până mă lovește realitatea cuvintelor tale Duritatea situației Implicarea ta în tu și eu Pentru că nu ne pot numi noi. Nu mai plâng. Sensibila asta a ales să plece De lângă egoul tău Care o tot rănește. Am putut să ignor O dată, de două ori Cuvinte spuse greșit Dar infinitul meu este finit.

  Luna nu e prea departe pentru tine. Și pentru că nu ne-am căutat, ne-am găsit Probabil prea târziu, dar vreau Să fii prezentul meu pentru totdeauna.  Uită de trecut, de viitor Suntem aici, acum! Lasă hainele să curgă Lasă-ți mâinile să simtă Lasă-ți buzele să-mi spună cele mai fierbinți cuvinte  Peste tot pe corp. Cu tine timpul meu stă pe loc,    Iar al tău profită de orice secundă. Nu pot să resping greutatea atracției dintre noi, Toate filmele cu tine sunt in slow motion, Am uitat să mai respir. După tine nu mai știu să fiu EU,  Sunt TU Sunt a ta Fii al meu!

 Așa mi-am pierdut eu tinerețea. Am ajuns într-un impas. Am rămas și fără lacrimi. M-ai ucis cu sânge rece Ai zdrobit tot ce-am avut Nu s-a mai văzut nici ochiul colț al sufletului meu. Am rămas un corp sinistru Pe care-l dai cu oțet Și-l mai ții doar la distanță Parcă te ferești de el. O să-l pui ca sperietoare Pentru animale fel de fel Și-ai să lași să-ți calce pragul  numai amintirile: Cum eram Cum ne iubeam Cum pășeam, ne sărutam Cum mă mângâiai pe sâni Și cum ne-nghițea tandrețea. Așa mi-am pierdut eu tinerețea.

 Poate că nu sunt tocmai iubita pe care ți-o doreai, dar e posibil să fiu cea de care aveai nevoie.  Eu una știu că am nevoie de tine. Mi-ai arătat o altă față a vieții.  Nu vreau să mai trăiesc cu frica de a te pierde  sau cu gândul că nu sunt destul de bună pentru rolul ăsta încă  și nici ție nu-ți doresc să ai teama că mă poți pierde pe mine. Mi-am dorit o relație normală, fără traume, fără rezerve și mi-ai oferit cu mult peste. Nu vreau să fac lucruri pe ascuns și nu am nevoie de altcineva care să mă înțeleagă, vreau să o faci doar tu. Tu ești cel pe care l-am ales și pe care o să continui să-l aleg. Sper că fac și eu măcar pe jumătate din ce faci tu pentru mine. Îți mulțumesc că exiști.

Iubirea ta rămâne poezia vieții mele În zilele de luni și    până vineri Iar in weekenduri devine cântec. Noi doi avem rimă și ritm.