Zile de liceu

 Poate că nu sunt tocmai iubita pe care ți-o doreai, dar e posibil să fiu cea de care aveai nevoie.  Eu una știu că am nevoie de tine. Mi-ai arătat o altă față a vieții.  Nu vreau să mai trăiesc cu frica de a te pierde  sau cu gândul că nu sunt destul de bună pentru rolul ăsta încă  și nici ție nu-ți doresc să ai teama că mă poți pierde pe mine. Mi-am dorit o relație normală, fără traume, fără rezerve și mi-ai oferit cu mult peste. Nu vreau să fac lucruri pe ascuns și nu am nevoie de altcineva care să mă înțeleagă, vreau să o faci doar tu. Tu ești cel pe care l-am ales și pe care o să continui să-l aleg. Sper că fac și eu măcar pe jumătate din ce faci tu pentru mine. Îți mulțumesc că exiști.

Iubirea ta rămâne poezia vieții mele În zilele de luni și    până vineri Iar in weekenduri devine cântec. Noi doi avem rimă și ritm.

Eu sunt personajul negativ  în toate poveștile frumoase dar cu final tragic. Eu sunt vina, drama și tristețea.  Eu sunt nereciclabilă. Omul nepotrivit De neiubit. 

M-ai învățat iar să iubesc Ca să mă părăsești Fix într-o zi de luni. Mi-ai oferit fericire Doar ca să mi-o poți fura.  Ai vrut să te adaug și pe tine  Pe lista traumelor mele Că tot spuneai că nu pot  Să renunț la trecut.

Dacă tu ești umbră Să știi că fără mine nu exiști.  Eu sunt lumină.  Noi ne aparținem Ca să ne putem completa.  Haide să coexistăm Până mă fac eu umbră Sau până devii tu lumină. 

  Va veni moartea și va avea ochii tăi înșelătoarea mă va seduce și mă va părăsi după ce-mi va promite neîncetată călătorie.   Prefer de o mie de ori iadul roind de urma spiritului tău decât eternitatea deșartă a raiului fără tine.   Aș săpa ca sclava mii de morminte cu mâinile goale, sângerând până m-aș usca de vie dacă asta m-ar aduce mai aproape de tine.   Mi-aș petrece toată viața mută,  privind la tine dintr-o bulă surprinzând fărâme de gesturi pe care să nu am capacitatea de a le înțelege și să te doresc și mai mult.   Cu ochii tăi negri începe și tot cu ei se termină totul. Îmi tremură sufletul în fața lor și mi-l dezgolește ca și cum orice ar fi imposibil de ascuns.   Fără secrete sau te pierd.

  Ne iubim în privat  Dar ne ignorăm în public. Dacă aș muri mâine Nici măcar nu ai afla, Nu te-ar anunța nimeni Pentru că ei nu știu de noi. Din cel mai frumos secret Am învățat că sunt doar Cea mai mare rusine.

Îmi place că atunci când ajung acasă Îmi miros mainile a tine. Adorm cu tine-n simțuri Și chiar dacă am astm Te-aș inhala continuu. Ești poezia mea preferată Deși nu te consideri artă. Îmi place că îmi ești muză Fără să știi. Ambiția. Și poate că e prea mult ce îmi place mie Dar Îmi place cum zambești,  Îmi place tot ce ești. Prezența ta.

 Am o fantezie  cu mine moartă, cu venele tăiate în vană, cu apa sângerie inundând garsoniera. Cu poliția și pompierii  la capul meu, cu mama, râzând isteric la trupul meu. Doar sticle goale de vin  plutind, fără mesaje de adio.  

I was so afraid of the darkness That I became it I was so afraid of loneliness That I became it I was so afraid of sadness That I became it I was so afraid of failure  That I became it I was so afraid of fake That I became it I was so afraid of being myself Until I became her.

Oare Îți lipsesc? Oare  Îți mai pasă? Sau m-ai uitat Ca pe-un bilet  mai vechi de tren? Fă tu primul pas, Și apoi, Promit  Să mă arunc Cu totul, Fie că mă prinzi  Sau nu, Cum nu am făcut-o  Atunci. Mai știi? Oriunde aș fi, Unde aș merge, Rămâi Un gând constant. O fantezie.