Printre rânduri
Am rămas captivă într-o lume care nu mă înţelege şi într-o lume pe care nu o înteleg. Mi-au rămas cicatrici pe suflet din cauza căzăturilor din viaţa asta maro. Fac tot posibilul să nu renunţ, să nu plec, să nu apelez la metodele astea moderne. O medicină modernă, o viaţă şi o moarte modernă, înconjurată de roboţi, de tehnologie, dar nu şi de viu. Sătulă de lipsa de conştiinţă din jurul meu, mă închid în cuvinte, vorbesc şi scriu despre nimic. Cuvintele îmi sunt singurii martori. Trăiesc acum fără dumnezeul meu care s-a rupt aseară de mine. Trăiesc şi păşesc după regulile altora, mă supun, mă supun sorţii, şi tu eşti soarta mea. Bate inima în ritmuri opuse vieţii celorlalţi, doar undele mele rămân nesupuse, o formă, o joacă, un mesaj decriptat. Am ajuns pe contrasens şi totul mă loveşte în moalele capului cu ură. Am privit-o în ochi, nu am de ales, mă supun, mă supun. Tot vina mea e, mi-am luat permisul greşit pentru viaţă, circul ...